Incercand sa revin la ceea ce am inceput sa construiesc cu catva timp in urma, am ajuns la o concluzie, nu stiu daca sa o numesc prematura sau nu, care imi releva faptul ca e oarecum zadarnic sa primeasca unii la fel de deschis acel ceva pe care tu incerci sa-l transmiti, cum ti-ai dori...
Pe fondul agitat al unui traiect scuturat de neplaceri, as dori, prin incercarea de a releva altora ceea ce eu poate am descoperit cu multa vreme in urma, sa recuperez acele lucruri si, daca e posibil, sa descopar eu insumi diverse si posibile salvari ale spiritului. M-am indepartat candva de credinta, eram chiar revoltat impotriva celui pe care eu il vad altfel decat o caricatura mediatica si manipulatoare, dar dupa multa vreme am realizat ca revolta era indreptata nu asupra Creatorului, ci mai degraba asupra imaginii pe care i-au creat-o si i-au modelat-o timp de secole cei care au reusit sa influenteze perceptii si sa schimbe cursul istoriei dupa bunul plac.
Plutind asupra unor asertiuni de tip dogmatic si incercand sa imi formulez o alta lege, am ajuns in fond la ideea ca exista karma. Desi dorintele mele sunt cu totul si cu totul pure, iar in viziunea mea se contureaza o serie de fapte bune intr-un numar mare de directii, acestea sunt patate de actiunile mele negandite, producand reverberatii si tinand acul masuratorului de karma in directia nefavorabila mie.
Voi continua ideea in curand... Pana atunci, probabil va trebui sa am mai multa grija cu faptele si gandurile...
© Rustiuc Mihai Andrei, 26 Mai 2010
miercuri, 26 mai 2010
luni, 10 mai 2010
Lovituri din toate partile
Imi imaginam substanta plutind pe un camp de batalie, fara sa fie parte a vreunei tabere. Leviteaza tocmai pe unde zboara proiectilele, printre soldatii care mor. Calca in sangele mortilor si se manjeste cu slabiciunea lor. Se fereste de medici, pe care ii detesta, si se lasa prada unui indelungat sir de promisiuni divine.
O vedeam intr-o racheta catre luna. O lovea vacuumul, presiunea. Se lasa greoaie pe aceasta si totodata nu putea sa fie evacuata pentru ca ar fi ajuns in eter. Praful stelar ar fi cuprins-o si cum acesta este plin de puritate, nu ar fi putut vietui acolo sus.
Se rotea intr-un carusel pentru copii. Caruselul nu era unul pentru copii cuminti, ascultatori, ci pentru cei mai obraznici din acel orasel provincial, cei care-si scuipa vecinii mai mici, plini de inocenta. Era caruselul clovnului care ucide minti nepregatite.
Ar fi vrut sa ajunga si intre reptile. In mocirla, cu toti serpii si crocodilii care o asteptau cu o pofta nemaipomenita. Se retragea incet, si-si dadu seama ca mereu va exista un rau mai mare, un rau pe care nici cel mai bun Vanish pentru roz nu l-ar fi putut curata.
© Rustiuc Mihai Andrei, 10 Mai 2010
O vedeam intr-o racheta catre luna. O lovea vacuumul, presiunea. Se lasa greoaie pe aceasta si totodata nu putea sa fie evacuata pentru ca ar fi ajuns in eter. Praful stelar ar fi cuprins-o si cum acesta este plin de puritate, nu ar fi putut vietui acolo sus.
Se rotea intr-un carusel pentru copii. Caruselul nu era unul pentru copii cuminti, ascultatori, ci pentru cei mai obraznici din acel orasel provincial, cei care-si scuipa vecinii mai mici, plini de inocenta. Era caruselul clovnului care ucide minti nepregatite.
Ar fi vrut sa ajunga si intre reptile. In mocirla, cu toti serpii si crocodilii care o asteptau cu o pofta nemaipomenita. Se retragea incet, si-si dadu seama ca mereu va exista un rau mai mare, un rau pe care nici cel mai bun Vanish pentru roz nu l-ar fi putut curata.
© Rustiuc Mihai Andrei, 10 Mai 2010
luni, 3 mai 2010
Incepe din interior
Da, e inocenta gandirea inca si se lasa purtata de puternicul val al bucuriilor si al sinceritatii ce se manifesta mereu... Spera mereu la un viitor frumos si la zile pline si drumuri indepartate, la inghetata la o terasa din Venetia sau la o excursie cu vaporasul sa privim impreuna ghetarii din Alaska. E irelevant sincer, atata timp cat gandul zboara acolo, si zboara impreuna.
Niciodata n-as fi crezut... Era mereu un joc monoton de care si eu pana la urma m-am plictisit, tocmai faptul ca praful care s-a asezat peste tot era atata de gros mi-a trebuit multa vreme sa-l curat si nici nu mi-as fi imaginat vreodata ca o sa pot atat de pur si de curat... Adevarul e ca acel joc monoton s-a transformat intr-o alta lume si mi-a teleportat gandirea intr-o alta dimensiune, iar unghiul dinspre care imi focalizez viata e undeva in regiunea pozitivismului.
Ar fi prea de tot sa ma plang acum de faptul ca nu e totdeauna perfect. E perfect, pana si certurile sunt perfecte pentru ca atunci simt concret cum sta treaba. Sunt perfect convins ca daca m-ar pune cineva cu 6 luni in urma sa aleg din nou, aceeasi alegere as face-o. Nu cred ca se poate explica in cuvinte, insa aceasta stare de spirit care se naste de fiecare data cand suntem impreuna ma face sa ma simt cu adevarat fericit.
Am trecut deja... Nu e o gluma, nu e un joc monoton. Este urmatorul nivel pe care il asteptam de atata timp... Acest nivel a venit, in sfarsit. Si e al naibii de frumoasa, de pura, de inteligenta si de misterioasa...
© Rustiuc Mihai Andrei, 04 Mai 2010
Niciodata n-as fi crezut... Era mereu un joc monoton de care si eu pana la urma m-am plictisit, tocmai faptul ca praful care s-a asezat peste tot era atata de gros mi-a trebuit multa vreme sa-l curat si nici nu mi-as fi imaginat vreodata ca o sa pot atat de pur si de curat... Adevarul e ca acel joc monoton s-a transformat intr-o alta lume si mi-a teleportat gandirea intr-o alta dimensiune, iar unghiul dinspre care imi focalizez viata e undeva in regiunea pozitivismului.
Ar fi prea de tot sa ma plang acum de faptul ca nu e totdeauna perfect. E perfect, pana si certurile sunt perfecte pentru ca atunci simt concret cum sta treaba. Sunt perfect convins ca daca m-ar pune cineva cu 6 luni in urma sa aleg din nou, aceeasi alegere as face-o. Nu cred ca se poate explica in cuvinte, insa aceasta stare de spirit care se naste de fiecare data cand suntem impreuna ma face sa ma simt cu adevarat fericit.
Am trecut deja... Nu e o gluma, nu e un joc monoton. Este urmatorul nivel pe care il asteptam de atata timp... Acest nivel a venit, in sfarsit. Si e al naibii de frumoasa, de pura, de inteligenta si de misterioasa...
© Rustiuc Mihai Andrei, 04 Mai 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)