Nu pot sa-mi dau seama daca traiesc sau nu. Sunt undeva, prins la mijloc, blocat intre niste usi care nu vor sa-mi dea drumul. Ma bucur de viata intr-un mod bizar - fac din plin ce-mi place mai putin. Trec permanent printr-o stare de nervozitate care nu vrea sa ma paraseasca si incerc cu toate fortele sa ii gasesc o vindecare. Nu pot, incerc, dar nu reusesc sa depasesc o bariera care s-a instalat intre mine si... mine.
E plin de frumos pe aici. Parca ma inmoi intocmai ca iarba pe care pasesc, parca miros ca florile pe care le smulg, doar pentru ca sa i le duc. Degeaba incerc sa ma regasesc. Nu pot, ceva ma blocheaza. Acest rai, aceasta bucata de pamant pe care plutesc acum e plina numai de frumuseste, emana un spirit atat de placut, incat sub nicio forma nu vreau sa-i dau drumul.
Nu pot sa descriu starea care ma conduce. Nu pot sa determin exact ceea ce ma condamna. Stiu doar ca am ales sa traiesc dupa niste reguli pe care eu mi le-am stabilit si pe care mi-as dori sa le schimb in momentul de fata, dar dupa cum imi dau seama si dupa cum spun legile nescrise, nu am cum.
Stii ce e ? Chiar daca dimensiunea pierde din amploare si chiar daca se proiecteaza asupra spatiului cand o imagine de perfectiune, cand una de dezastru, eu stiu ca dincolo de aparenta mai mult sau mai putin mistica a acestui demon, eu sunt mai puternic decat el. Am ceva in inima care ma ghideaza si pot, pot cu toata forta sa trec mai departe. Esti exact ca un vis...
© Rustiuc Mihai Andrei, 26 Mai 2011
