Visele mele erau candva precum o cascada de ciocolata. Mereu dulci, se schimbau in permanenta, dar aveau un tel clar, care mi-a ramas in inima inca de pe atunci - sa fiu mereu fericit.
Copilaria mea este ceea ce m-a ajutat sa ajung cum sunt acum, a fost o joaca permanenta, cu multe satisfactii, impliniri, recompense si nazbatii. Imi dau seama ca poate de aceea eram mereu fericit, ma jucam in permanenta si nu imi pasa de problemele lumii, de mizeria de afara sau de cat costa un suc. Eram preocupat sa construiesc case din Lego, sa adun pitici de la Kinder sau sa ma joc Monopoly cu vecinii de bloc.
Daca acum, insa, as fi nepasator la probleme si la ceea ce ma sensibilizeaza, probabil ca drumul pe care merg ar fi mult mai ciudat. Nu m-as putea vedea un ignorant egoist (ceea ce am fost numit de cateva ori, desi nu pot intelege cum). Intr-o oarecare masura, regret anumite decizii si fapte care au dus la un colaps al increderii unor persoane in mine si au ajuns sa traga concluzii pripite, sa isi schimbe parerea despre mine pe baza unor nimicuri. Pe de alta parte, sunt constient ca oricat de perfectionist as fi, printre faptele mele se vor strecura greseli si oricat de multa incredere as avea in propria-mi persoana, ma voi trada si pe mine uneori.
Nu mai sunt copil. Visele mele nu mai sunt o cascada de ciocolata, ci mai degraba o cafea dulce-amaruie, care imi trezesc optimismul si speranta din somnul negru in care cad uneori.
De azi, am sa schimb aceste lucruri, voi inota din nou in ciocolata...
© Rustiuc Mihai Andrei, 26 August 2010
joi, 26 august 2010
duminică, 22 august 2010
De ce aruncam gunoiul pe jos ?
Ma gandeam nu demult la felul in care avem de suferit, din anumite puncte de vedere, pentru ca nu pastram curatenia in locurile pe care ne aflam, acasa, pe strada, in parcuri sau in cartiere. Faptul ca nu avem grija de ceea ce ne inconjoara nu e ceva care tine neaparat de educatie. Spun asta pentru ca am descoperit ca exista ceva mai mult si aceasta buba va exploda imediat de cat de puternic este umflata.
Aruncam gunoiul pe jos pentru ca nu avem respect. Nu avem respect pentru cei care ne conduc, pentru ca orice am face sistemul nu ne permite sa respiram. Nu avem respect pentru tara noastra, nu avem respect pentru ceilalti, iar daca traim intr-un mare gunoi, atunci nu e de mirare ca aruncam mizeriile chiar in el.
Din fericire, acest mare gunoi e facut din mai multe tipuri de gunoaie. In primul rand, sunt gunoaiele reciclabile, care chiar daca au ajuns acolo pot fi preluate si transformate in ceva mai bun decat ceea ce au ajuns. Pe urma, regasim obiectele de valoare, care au cazut "din greseala" in acest gunoi. In final, sunt deseurile, care orice am face tot gunoaie vor ramane mereu.
Boala generala a noastra e ca asteptam prea mult dupa o salvare care nu vine si nu o sa vina decat poate peste 200 de ani. Sunt probleme in toate domeniile - suntem condusi de hoti, din spitale pleaca doctorii si cad peretii, in politie nu poti avea mereu incredere, drumurile sunt pline de gropi, nu stiu, dar eu nu vad absolut nimic ce mi-ar putea da o doza de siguranta pentru ca traiesc aici.
© Rustiuc Mihai Andrei, 22 August 2010
Aruncam gunoiul pe jos pentru ca nu avem respect. Nu avem respect pentru cei care ne conduc, pentru ca orice am face sistemul nu ne permite sa respiram. Nu avem respect pentru tara noastra, nu avem respect pentru ceilalti, iar daca traim intr-un mare gunoi, atunci nu e de mirare ca aruncam mizeriile chiar in el.
Din fericire, acest mare gunoi e facut din mai multe tipuri de gunoaie. In primul rand, sunt gunoaiele reciclabile, care chiar daca au ajuns acolo pot fi preluate si transformate in ceva mai bun decat ceea ce au ajuns. Pe urma, regasim obiectele de valoare, care au cazut "din greseala" in acest gunoi. In final, sunt deseurile, care orice am face tot gunoaie vor ramane mereu.
Boala generala a noastra e ca asteptam prea mult dupa o salvare care nu vine si nu o sa vina decat poate peste 200 de ani. Sunt probleme in toate domeniile - suntem condusi de hoti, din spitale pleaca doctorii si cad peretii, in politie nu poti avea mereu incredere, drumurile sunt pline de gropi, nu stiu, dar eu nu vad absolut nimic ce mi-ar putea da o doza de siguranta pentru ca traiesc aici.
© Rustiuc Mihai Andrei, 22 August 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)