Schimbare

Salut ! Am observat ca mai sunt printre voi care intra pe acest link, dar m-am mutat. Noua pagina este aceasta . Aici nu voi mai scrie. Enjoy !

Vis

Nu pot sa-mi dau seama daca traiesc sau nu. Sunt undeva, prins la mijloc, blocat intre niste usi care nu vor sa-mi dea drumul. Ma bucur de viata intr-un mod bizar - fac din plin ce-mi place mai putin. Trec permanent printr-o stare de nervozitate care nu vrea sa ma paraseasca si incerc cu toate fortele sa ii gasesc o vindecare. Nu pot, incerc, dar nu reusesc sa depasesc o bariera care s-a instalat intre mine si... mine.

E plin de frumos pe aici. Parca ma inmoi intocmai ca iarba pe care pasesc, parca miros ca florile pe care le smulg, doar pentru ca sa i le duc. Degeaba incerc sa ma regasesc. Nu pot, ceva ma blocheaza. Acest rai, aceasta bucata de pamant pe care plutesc acum e plina numai de frumuseste, emana un spirit atat de placut, incat sub nicio forma nu vreau sa-i dau drumul.

Nu pot sa descriu starea care ma conduce. Nu pot sa determin exact ceea ce ma condamna. Stiu doar ca am ales sa traiesc dupa niste reguli pe care eu mi le-am stabilit si pe care mi-as dori sa le schimb in momentul de fata, dar dupa cum imi dau seama si dupa cum spun legile nescrise, nu am cum.

Stii ce e ? Chiar daca dimensiunea pierde din amploare si chiar daca se proiecteaza asupra spatiului cand o imagine de perfectiune, cand una de dezastru, eu stiu ca dincolo de aparenta mai mult sau mai putin mistica a acestui demon, eu sunt mai puternic decat el. Am ceva in inima care ma ghideaza si pot, pot cu toata forta sa trec mai departe. Esti exact ca un vis...

© Rustiuc Mihai Andrei, 26 Mai 2011

Fantome

dac-am cazut? eu n-am cazut
desi sabia ta mi-a rapus corpul
sufletul mi-e intreg, rezista
sub focul tau
povara regretului nu-si are locul
multe schelete, ale unor morti inca vii

de ce sa cad? caut in umbra
ce n-am gasit in lumina, dar
nu gasesc si am sa caut
pana umbra se va face zi

putere, umilinta si iertare
crima unei fericiri tinere

un copil arcas plutea pierdut
cu tolba goala si fara sa gaseasca
in cine sa-si arunce otravitele sageti
s-ameteasca suflete ce vor sa alerge
pe cursa nesfarsita a frumoasei suferinte
care ne trimite pe toti in acelasi loc

calma iertare, nesfarsita umbra
lumina lumanarii rabdarii ma asculta
vreau sa te gasesc, vreau sa ma gasesc
unde nu te-am dus vreau sa mergem
vreau sa fugim si sa uitam

© Rustiuc Mihai Andrei, 05 Aprilie 2011

Tempus

du-ma undeva unde pot sa zbor, am nevoie de aripi
sau poarta-ma pe aripile tale de inger, ridica-ma sa nu mai cobor
nu pot sa mor, nu vreau sa mor
vreau sa ma vad la televizor

ma pierd in lume, ma simt stingher
ma simt o apa intr-o palma data
sunt lacrima ce-a curs candva
ce-a curs usor pe fata ta

am vrut sa plec dar n-am facut-o
am sa stau putin si-apoi am sa urc

de ce sa pier cand pot sa urlu
vreau sa ma vad la televizor
vreau sa-ti cant ce-am scris chiar eu
vreau sa ma auzi suspinand

cutit de timp, lama de sentiment
m-ai lasat tampit dar am razbit

acum eu rad si n-am sa mor
sunt sus si n-am sa mai cobor
e soare, plaja si vremea e calda
si ma vad cu purici la televizor


© Rustiuc Mihai Andrei, 03 Aprilie 2011

Stay tuned

Anja Garbarek, a great song that makes me feel high :

Avansam

Imi pare bine cand stau si ma gandesc la faptul ca este cineva care vegheaza asupra mea. Nu stiu daca a fost vis, daca imaginatia mi-a lucrat acest film frumos, dar inainte sa intru in somnolenta, am facut o retrospectiva a vietii mele si m-am oprit asupra unei persoane care a insemnat mult pentru mine dar impreuna cu care nu am avut ocazia sa petrec timpul care ar fi trebuit.

Neglijenta, ignoranta - nu stiu. Nu gasesc cuvintele potrivite. Poate s-ar fi numit teama, din cauza ca nu ar mai fi putut sa ma recunoasca. Poate era durere, deoarece prin ochii mei intra o imagine neplacuta, care nu imi facea deloc placere in sensul ca nu suportam sa il vad asa. Nu mai are nicio relevanta, pentru ca in mintea mea el va fi mereu cel care zambea si pe care il tachinam cu cine stie ce prostii copilaresti, iar el imi facea mereu jocul.

Oricum ar fi, orice s-ar intampla, e nevoie sa avansam. Pentru ca asta ar vrea sa facem pentru el. Pentru ca oricat de dureroase ar fi unele lucruri, tot le vom invinge, daca suntem suficient de puternici. Pentru ca timpul nu se va intoarce, nisipul tot curge si oricum, calitatea, insemnatatea si prezenta lui nu vor disparea. Cum nu dispar pentru nimeni, nici dupa moarte.

© Rustiuc Mihai Andrei, 23 Martie 2011

Cum sa dobori monstrul

Am stat si am asteptat. Niciodata nu am avut suficient timp pentru a-mi calcula miscarile. Asteptarea a fost una marcata de interventii imprevizibile ale ghearelor si coarnelor acestui monstru, un amalgam de vise sangerande, o salata de fructe ale neputintei, un rau de cerneala neagra, iesita din tenebrele si durerile trecute.

Era o lupta decisiva, cu o finalitate destul de clara - eu sau el. Am apelat la cea mai puternica arma, increderea in propria-mi persoana, egoismul narcisist de care se pare ca dau dovada. A tinut, astfel incat am reusit sa ranesc partial acest demon neexorcizabil, creatura dezmeticita din panzele celui mai groaznic paianjen. Intrucat forta acestuia era nemasurabila, atacurile mele nu reuseau tocmai sa tina piept acestei bestii.

Un sir de evenimente nefavorabile, o secventa de lucruri care s-au repetat in asa maniera incat nu am putut sa tin numaratoarea - asa s-ar descrie lupta cu monstrul. Cu toata forta abominabila, i-am aratat fata umana - nevoile reale, profunzimea sentimentului si puterea de a-l avea pe cel din dreapta mea - si-a pierit.

Stau sa-l privesc si nu vad decat o mazga, o vana plina de apa menajera, neagra de la atata mizerie, scurgandu-se pe tevile uitarii si ridic, incet dar sigur, steagul victoriei. Am invins.

© Rustiuc Mihai Andrei, 17 Martie 2011