Imi pare bine cand stau si ma gandesc la faptul ca este cineva care vegheaza asupra mea. Nu stiu daca a fost vis, daca imaginatia mi-a lucrat acest film frumos, dar inainte sa intru in somnolenta, am facut o retrospectiva a vietii mele si m-am oprit asupra unei persoane care a insemnat mult pentru mine dar impreuna cu care nu am avut ocazia sa petrec timpul care ar fi trebuit.
Neglijenta, ignoranta - nu stiu. Nu gasesc cuvintele potrivite. Poate s-ar fi numit teama, din cauza ca nu ar mai fi putut sa ma recunoasca. Poate era durere, deoarece prin ochii mei intra o imagine neplacuta, care nu imi facea deloc placere in sensul ca nu suportam sa il vad asa. Nu mai are nicio relevanta, pentru ca in mintea mea el va fi mereu cel care zambea si pe care il tachinam cu cine stie ce prostii copilaresti, iar el imi facea mereu jocul.
Oricum ar fi, orice s-ar intampla, e nevoie sa avansam. Pentru ca asta ar vrea sa facem pentru el. Pentru ca oricat de dureroase ar fi unele lucruri, tot le vom invinge, daca suntem suficient de puternici. Pentru ca timpul nu se va intoarce, nisipul tot curge si oricum, calitatea, insemnatatea si prezenta lui nu vor disparea. Cum nu dispar pentru nimeni, nici dupa moarte.
© Rustiuc Mihai Andrei, 23 Martie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu